Aceasta postare luati-o ca pe o confesiune si nadajduiesc ca va fi tratata ca atare.
Ma aflu in Lithuania de 3 zile. Pot spune ca au trecut prea repede, aprope insesizabil, poate si din cauza faptului ca aici tot timpul ai ceva de facut. Ce ai putea sa faci aici? Va voi spune putin mai tarziu pentru ca vreau sa va spun prima data cum am ajuns aici si cum m-am acomodat!
Am luat avionul spre Vilnius cu escala in Kiev. Nu am mai fost cu avionul inainte si, in consecinta, a fost o experienta frumoasa. La Kiev, bine, cald, frumos, aproximativ 12 grade, nimic neobisnuit fata de Bucuresti, doar foarte multi straini vorbitori de toate limbile pamantului. La coborarea celui de-al 2-lea avion din nori si aterizarea in Vilnius a inceput dezastrul. Il numesc dezastru pentru ca in loc de o vreme normala, am dat de una extrema, cu ninsoare abundenta si frig cat cuprinde. Incercand sa cred ca acest lucru este singurul lucru mai putin bun care mi se poate intampla, am ajuns in camera, sau hai sa ii spunem dormitor.
Nu as vrea sa vad privirea pe care am avut-o timp de mai bine de o ora. Ma uitam in dormitor, aveam valiza langa pat si niste schimburi de pat pe care mi le-a dat administratorul, camera parea foarte goala si foarte murdara si nu prea stiam de unde sa o apuc si ce am exact de facut. Langa un sifonier, alt geamantan care nu era al meu. Deci aveam un coleg de camera… unul din doi.
Eram foarte debusolat de situatia in care ma aflam. Nu intelegeam ce se intampla, ma aflam intr-o camera friguroasa si mizerabila si altceva nu vedeam. Am incercat sa ma automotivez si am inceput sa-mi pun in pat asternuturile si sa examinez camera. Primul lucru pe care l-am constatat: aveam in camera aeroterma. Era un inceput bun tinand cont ca in camera nu erau mai mult de 10 grade celsius. L-am pornit si am simtit ca incep sa mai revin la realitate. M-am asezat pe pat si am inceput sa fumez cu ochii la geamantan si la ce am de facut. Am investigat sifonierul. Era loc suficient pentru 2 persoane. Si am inceput sa scot lucrurile. Ok, bine pana acum.
In timp ce eu incercam sa ma gospodaresc singur in camera, 2 tipi intra pe usa. Unul dintre ei, mirat, zice: “How are you?”(“Cine esti?”) si raspund: “I’m Alex. I think that i’m your room mate.” (“Eu sunt Alex. Cred ca sunt colegul tau de camera.”) . A tacut (mai mult pentru ca nu stie engleza) si, lasandu-si bagajul nedesfacut, deschide laptopul si incepe sa se joace pe el cu celalalt tip. Cei doi sunt turci si prieteni. Ok, deci am in camera doi turci. O sa fie bine, mi-am zis in gand. Cel de-al 2-lea turc nu este defapt colegul meu, dar trebuie sa soseasca un alt turc cu care voi fi in camera.
Dupa un timp, m-a luat foamea. Aveam mancare, dar nu aveam paine. Uitandu-ma pe geam, am vazut un mic magazin. M-am dus imediat acolo sa-mi iau paine… 3 litas(~2,7 ron)… am revenit in camera, am mancat, iar spre seara am fost invitati de coordonatorii erasmus la un Pub de langa camin. Ne-am distrat, am baut, am dansat, am vorbit si am revenit in camera. Cine a zis ca asa cum iti asterni asa dormi a avut dreptate. Ce bine a fost ca aveam patul facut dinainte! Noapte buna!
